Zugravu Maria

Дата: 2020-09-23

Bună ziua Constantin! Pentru răspuns la întrebarea D-stră vedeți vă rog opinia consultativă a Curții Supreme de Justiție: Recomandarea nr. 86 din 20.01.2016 Cu privire la practica aplicării art.248 alin.(5) din Legea insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 În legătură cu necesitatea aplicării corecte și uniforme a Legii insolvabilității în partea inițierii unei acțiuni de atragere la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului,Curtea Supremă de Justiție consideră necesar a explica următoarele. Prin prisma art.248din Legea insolvabilității, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere şi/sau de supraveghere a debitorului, precum şi oricărei alte persoane care au cauzat insolvabilitatea prin acţiunile enumerate exhaustiv la alin. (1) al articolului enunţat. Analiza normei în cauză denotă faptul că pentru angajarea răspunderii persoanelor care au contribuit la apariția stării de insolvabilitate, este necesar ca debitorul să fie subiect al unei proceduri de insolvabilitate în curs de desfăşurare. Or, răspunderea specială nu poate fi antrenată în afara procedurii de insolvabilitate, respectiv înainte ca această procedură să fie intentată sau după încetarea acesteia. Subiect al inițierii unei astfel de acțiuni este administratorul\lichidatorul procesului de insolvabilitate,după desemnarea lui de instanță ori de creditori la prima adunarea creditorilor (art.21 alin.(6),34 alin. (6) și art. 54 alin.(1) lit. d) Legea insolvabilității).Iar instanţa de insolvabilitate este exclusiv competentă la examinarea cererii privind atragere la răspundere subsidiară. În temeiul art.248 alin.(5) din Legea nr. 149 din 29.06.2012, măsura prevăzută la alin.(l), adică acţiunea privind angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere şi/sau de supraveghere a debitorului,se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate, norma dată instituind termene de prescripţie cu privire la obiectul cererii şi, respectiv, modalitatea de calcul a începutului curgerii termenului de prescripţie extinctivă. Art. 272 Codul Civil stipulează că termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, iar dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. În asemenea condiţii, urmează de înţeles că termenul de 3 ani stabilit pentru depunerea cererii de angajare a răspunderii speciale nu poate începe a curge decît după intentarea procesului de insolvabilitate, iar termenul de 2 ani reglementat de aceeași normă este prevăzut pentru calculul limitelor temporale în care au fost comise acţiunile enumerate la alin. (1) al art.248anterior intentării procesului de insolvabilitate. 2 Astfel,în vederea atragerii la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului nominalizați la art. 247 din Legea insolvabilității, acțiunile culpabile prevăzute în alin. (1) art. 248 din aceeași Lege, trebuie să fi fost comise de către aceștia cu cel mult 2ani înainte de intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului; iar cererea cu privire la atragerea persoanelor în cauză la răspundere poate fi introdusă după intentarea procedurii de insolvabilitate în termen de 3 ani de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să fie cunoscut faptul că dânșii au cauzat starea de insolvabilitate. O altă interpretare decît cea invocată supra nu poate fi acceptată, deoarece termenul de 3 ani începe a curge de la data la care s-au cunoscut circumstanţele şi persoanele cărora le poate fi imputată insolvabilitatea, acest termen nefiind pasibil să curgă decît după intentarea nemijlocită a procesului de insolvabilitate. Iar termenul de 2 ani este aplicabil în privința persoanelor cărora le poate fi incriminată starea de insolvabilitate a debitorului exclusiv referitor la perioada anterioară insolvabilității în care s-au produs acţiunile ce au condiționat-o. Or, odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate, membrii organelor de conducere sunt înlăturați de la administrarea și gestionarea debitorului, ei ne mai având posibilitate să comită careva acțiuni ce ar afecta negativ starea financiară a acestuia. Întru confirmarea acestei concluzii se invocă și art.247 alin.(2) din Legea insolvabilității, conform căruia prevederile alin.(l) se aplică persoanelor care deţineau funcţiile de conducere respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului. Prin urmare, termenul de 2 ani se extinde faţă de acţiunile prevăzute la art. 248 alin. (l) literele a) - i) din Lege în privința persoanelor cărora le pot fi incriminate aceste acţiuni, calculat la situația anterioară insolvabilităţii, adică “pînă la intentarea procesului de insolvabilitate”, ceea ce după sens este similar cu sintagma “nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate”.