Macari Tamara

Data: 2020-06-08

Buna ziua. Orice parte interesată poate cere instanţei să constate că intenţia părţilor nu a fost vânzarea, ci o donaţie ascunsă. Vânzarea poate fi însă anulată numai dacă se demonstrează că preţul a fost stabilit fără intenţia de a fi plătit, lucru foarte greu de probat. În principiu, oricare ar fi natura ac-tului, acesta poate fi atacat în in-stanţă. Problema este dacă reclamantul are şanse de a câştiga acel proces. Revenind la contractul de vânzare-cumpărare, în principiu, acesta este considerat cea mai sigură şi stabilă metodă prin care părinţii mai multor copiii pot trans-mite o anumită proprietate numai unuia dintre ei încă din timpul vieţii, din tot felul de motive personale. Totul, din cauză că orice om poate dispune în timpul vieţii de bunurile proprii după cum doreşte. Practic, asta înseamnă că un părinte poate să-şi vândă casa ori alte bunuri unuia dintre copii fără ca celălalt sau ceilalţi copii să se poată opune acestei operaţiuni juridice motivat de faptul că, la decesul părinţilor, el va fi privat de partea de moştenire ce i se cuvine.contractul de vânzare-cumpărare este cea mai sigură tranzacţie chiar şi între părinţi şi copii, pentru că oricine are dreptul să dispună de propriile bunuri aşa cum doreşte. Pe de altă parte, desigur, şi acest act poate fi atacat în instanţă de partea interesată. Articolul 1665 din Noul Cod civil, vânzarea este anulabilă atunci când preţul este stabilit fără intenţia de a fi platit. De ase-menea, dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea poate fi anulată şi când preţul este foarte mic faţă de valoarea de piaţă a bunului, încât este mai mult decât evident că părţile nu au dorit să consimtă la o vânzare în termeni reali, punând la cale o donaţie mascată. În plus, la întocmirea actului de vânzare-cumpărare, notarul este obligat să taxeze în funcţie de grila prevăzută de lege, însă la capitolul preţ îl va menţiona pe cel convenit de părţi. Chiar dacă este un act sigur, orice parte interesată poate cere instanţei să constate că intenţia părţilor nu a fost vânzarea, ci o donaţie deghizată. Asta, întrucât între părinţi şi copii nu se achită întotdeauna un preţ pentru bunul înstrăinat. În plus, în avantajul celui care promovează o asemenea acţiune ar fi şi faptul că legea instituie o prezumţie de donaţie în situa-ţia vânzărilor între părinţi şi copii. Dincolo de aceste lucruri, reclamantul va trebui să şi demonstreze în faţa instanţei, cu probe certe, că nu s-a achitat preţul menţionat în contract, lucru foarte greu de realizat în lipsa unei recunoaşteri a părţilor. Cu atât mai mult cu cât proba cu martori nu poate fi admisă împotriva celor consemnate într-un înscris notarial autentic. Aşadar, în principiu, un contract de vânzare-cumpărare este cea mai stabilă şi mai sigură metodă prin care părinţii pot transmite proprietatea unui imobil către unul din copii încă din timpul vieţii.