CRÎȘMARU Iulian

Data: 2022-10-18

O dată ce a fost pronunţată hotărîrea care stabileşte privarea de libertate şi aceasta devine definitivă, "răscumpărarea" privaţiunii, indiferent de locul unde exte exercitată aceasta nu mai este posibilă. Până la pronunţarea hotărîrii definitive legislaţia prevede alternative ("răscumpărare") a privaţiunii de libertate: 1. munca neremunerată în folosul comunităţii; 2. condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei MUNCA NEREMUNERATĂ ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII - una dintre măsurile alterntive la detenție care este o formă relativ nouă de pedeapsă, inclusă în legislaţia penală a Republicii Moldova, în scopul alinierii la standardele internaţionale. Conform Art.67 Cod nr.985 din 18-04-2002 Cod Penal al Republicii Moldova, munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnatului, în afara timpului serviciului de bază sau de studii, la muncă, determinată de autorităţile administraţiei publice locale. Acesta fiind stabilită pe un termen de la 60 la 240 de ore şi este executată de la 2 la 4 ore pe zi, iar în cazul condamnatului care nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau la acordul acestuia – pînă la 8 ore pe zi. Practic pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității s-a dovedit a fi foarte eficientă, atît pentru stat cît și pentru condamnat, inclusiv în aspect social şi economic. Astfel acestă formă neprivativă de libertate contribuie la micşorarea numărului de persoane deţinute în penitenciare şi, respectiv, a cheltuielilor statului pentru întreţinerea acestora. Beneficiul primordial al acestei pedepse neprivative de libertate este că persoana se află în continuare în familie, continuă să lucreze la locul de muncă. Dar mai are şi obligaţii, datorită faptului că a fost condamnat, trebuie să ispăşească un număr de ore în folosul comunităţii, la acele locuri de muncă de care are nevoie comunitatea. Pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității se execută la obiecte cu destinație socială de la locul de trai al condamnatului. Organul de probaţiune ţine evidenţa condamnaţilor la muncă neremunerată în folosul comunităţii, explică condamnatului modul şi condiţiile executării pedepsei, coordonează cu autoritatea administraţiei publice locale lista obiectelor cu destinaţie socială la care condamnaţii execută pedeapsa, controlează modul şi condiţiile de executare a pedepsei, ţine evidenţa sumară a timpului lucrat de condamnaţi, exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie. Autorităţile administraţiei publice locale determină obiectele cu destinaţie socială la care condamnaţii execută pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunităţii. Organul de probaţiune, de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale, determină locul şi volumul de muncă pentru condamnat, cu ajutorul organizaţiilor şi asociaţiilor identifică obiectele la care poate fi folosită munca neremunerată în folosul comunităţii. Administraţia organizaţiei în care condamnatul execută pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunităţii verifică calitatea lucrului efectuat de către condamnat, informează organul de probaţiune despre numărul de ore lucrate sau despre neexecutarea volumului de muncă stabilit. În caz de eschivare cu rea-voință a condamnatului de la executarea muncii neremunerate în folosul comunități, se înlocuiește cu privațiune de libertate și arest administrativ, calculându-se o zi de detenție/arest pentru 2 ore neexecutate. Munca neremunerată în folosul comunității poate constitui prin urmare un mod pozitiv de a-l face pe delicvent să restituie paguba pentru infracțiunile comise și poate stimula dezvoltarea personală și respectul de sine. CONDAMNAREA CU SUSPENDAREA CONDIŢIONATĂ A EXECUTĂRII PEDEPSEI - una dintre măsurile alterntive la detenție, inclusă în legislaţia penală a Republicii Moldova, în scopul suspendării executării pedepsei şi operează doar în raport cu închisoarea. Conform Art.90 Cod nr.985 din 18-04-2002 Cod Penal al Republicii Moldova, instanța de judecată poate suspenda executarea pedepsei închisorii dacă: – pedeapsa închisorii a fost aplicată pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile comise cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile comise din imprudență; – nu este rațional ca persoana să execute pedeapsa; – persoana nu a comis o infracțiune deosebit de gravă sau excepțional de gravă; – infracțiunea nu a fost comisă de către un recidivist periculos (recidiva se consideră periculoasă dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă a comis din nou cu intenție o infracțiune gravă sau deosebit de gravă) sau deosebit de periculos (recidiva se consideră deosebit de periculoasă dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune excepțional de gravă a comis din nou o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă). Pentru a determina dacă este sau nu rațional ca persoana să execute pedeapsa aplicată, instanța de judecată trebuie să țină cont de „circumstanțele cauzei și de personalitatea făptuitorului”. Atunci când instanța de judecată ajunge la concluzia să suspende executarea pedepsei aplicate unei persoane, ea trebuie să stabilească un termen de probă (de încercare) în limitele de la 1 an la 5 ani. De asemenea, potrivit art.90 alin.(5) CP RM, în caz de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pot fi stabilite pedepse complementare. Mai mult, în conformitate cu alin.(6) al aceluiași articol, instanța de judecată îl poate obliga pe condamnat: - să nu-şi schimbe domiciliul şi/sau reședința fără consimțământul organului competent; - să nu frecventeze anumite locuri; - să urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau de boală venerică; - să participe la un program special de tratament sau de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent; - să acorde o susţinere materială familiei victimei; - să repare daunele cauzate în termenul stabilit de instanţă; - să participe la programe probaţionale; - să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii; - să fie supus monitorizării electronice, dar nu mai mult de 12 luni. Aceste obligații sunt alternative.