CRÎȘMARU Iulian
Data: 2020-11-04
În conformitate cu prevederile Art. 69 alin. (1) din Legea Nr. 135 din 14-06-2007 privind societăţile cu răspundere limitată, societatea trebuie să aibă unul sau mai mulţi administratori, care administrează societatea şi o reprezintă.
În conformitate cu prevederile Art. 71 alin. (2) din Legea sus numită, în cazul desemnării mai multor administratori, aceştia au împuterniciri de reprezentare egale, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
În conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (2) din Legea sus numită, în cazul desemnării mai multor administratori, ei răspund solidar, dacă prin hotărîre judecătorească nu s-a stabilit altfel.
Conform art. 264 din Cod Nr. 154 din 28-03-2003 Codul Muncii al Republici Moldova, în caz de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu conducătorul unităţii în baza ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) organului abilitat sau al proprietarului unităţii (Art.263 lit.b)), în lipsa unor acţiuni sau inacţiuni culpabile, conducătorul este preavizat în scris cu o lună înainte şi i se plăteşte o compensaţie pentru încetarea contractului individual de muncă înainte de termen, în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare. Mărimea concretă a compensaţiei se stabileşte în contractul individual de muncă.
Conform Art. 70 alin. (1) din Legea nr. 135 din 14-06-2007 privind societăţile cu răspundere limitată, administratorul societăţii se desemnează de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii dacă actul de constituire prevede aceasta.
Administratorul poate fi eliberat oricând cu sau fără motiv.
Art. 69 alin. (3) din Legea nr. 135 din 14.06.2007 privind SRL, stabileşte expres că asupra relaţiilor dintre administrator şi societate legislaţia muncii se extinde în măsura în care nu este în contradicţie cu prezenta lege.
Prevederile Art. 77 din Cod Nr. 1107 din 06-06-2002 Codului civil al Republicii Moldov fundamentează pe temeiuri contractuale raporturile dintre persoana juridică şi organele sale de administrare, precizând că raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele executive sunt supuse prin analogie regulilor mandatului dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.
Conform art. 303 Cod civil, normele cu privire la conducerea, administrarea şi reprezentarea societăţii cu răspundere limitată sunt stabilite prin lege şi statutul său.
Referindu-ne la reglementările Legii privind SRL în raport cu cele citate, se menţionează că prevederile acestei legi prin prisma art.7 alin. (6), art. 71 alin (1) lit. c) utilizează noţiunea de „mandat”. Astfel, dându-se de înţeles că relaţiile dintre administratorul desemnat, în condiţiile art.70 alin. (1) din Legea nr. 135 din 14.06.2007 privind societăţile cu răspundere limitată, şi societate se bazează prin analogie regulilor mandatului.
Prin analogia regulilor mandatului se subânţelege încheierea unui contract de mandat în formă scrisă (care va fi un contract de administrare în cazul funcţiilor executive, de exemplu, pentru director sau membrii directoratului; sau o acceptare urmată de semnarea contractului pentru funcţiile neexecutive). În acest caz, persoana desemnată ca administrator, cunoscând din lege că poate fi revocată oricând şi fără motive, ar putea pretinde la incorporarea în contract a unei clauze speciale potrivit căreia societatea, dacă va rezilia contractul fără temei, să fie obligată la plata unei penalităţi, care i-ar acoperi posibilul prejudiciu.
Potrivit art.70 alin. (3) din Legea privind SRL, datele despre desemnarea şi eliberarea administratorului, precum şi despre identitatea acestuia, se prezintă pentru înregistrare în Registrul de stat al persoanelor juridice. La acestea se anexează hotărârea de desemnare sau de eliberare a administratorului.
Conform art. 71 alin. (1) lit. b) din Legea privind SRL, administratorul este în drept să reprezinte fără procură societatea în raporturile cu organele statului, cu terţii şi în instanţele de judecată. Întrucât funcţia de administrator într-o SRL se exercită după regulile contractului de mandat, aceasta încetează pentru aceleaşi cauze pentru care încetează şi contractul de mandat: expirarea termenului mandatului, revocarea mandatului de către mandant, renunţarea mandatarului la mandat, decesul mandatarului, respectiv desfiinţarea acestuia, dacă este o societate de administrare.
În acelaşi timp, art.70 alin. (1) din Legea privind SRL prevede că administratorul poate fi eliberat oricând cu sau fără motiv.
Fiind o normă specială, este de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinsă la alte situaţii decât cele expres precizate.
Legislatorul prin prisma acestei norme protejează în primul rând interesele asociaţilor. Aceştia fiind persoanele care investesc resurse patrimoniale în activul societăţii asigurându-i funcţionalitatea, legiuitorul creează instrumentele de influenţă asupra activităţii lor.
În acest sens, asociaţii fiind în drept să-l revoce pe conducător (administrator) chiar şi atunci când există doar îndoieli. Prin urmare, nu este de competenţa instanţelor de judecată să decidă dacă întemeiat sau neîntemeiat a fost revocat din funcţie administratorul, astfel controlul judiciar al legalităţii revocării din funcţie a administratorului fiind exclus, chiar dacă aceasta s-ar fi făcut neântemeiat.
Astfel, administratorul societăţii cu răspundere limitată nu are prea multe opţiuni: el nu poate ataca revocarea cu o acţiune în anularea hotărârii adunării generale şi nici nu poate apela la instanţă pentru a fi reintegrat în funcţie.
În schimb, odată cu dovedirea unui prejudiciu, el poate cere doar despăgubiri, în cazul în care revocarea a intervenit abuziv sau fără justă cauză. Instanţa de judecată are doar posibilitatea acordării daunelor-interese conform Cod civil, dar nu şi reintegrarea în funcţie a administratorului. Cu alte cuvinte, acţiunea administratorului nu poate fi decât o acţiune în daune, instanţa de judecată nefiind competentă să dispună nici reintegrarea şi nici să se pronunţe în privinţa justificării actului revocării ca atare.
Mai mult, însăşi prevederile Codului muncii, prin art.258 alin. (1), stabilesc că prevederile Codului muncii se răsfrâng asupra conducătorilor de unităţi indiferent de forma organizatorico-juridică şi tipul de proprietate, cu excepţia cazurilor:
- conducătorul este concomitent şi unicul asociat sau proprietarul unităţii;
- administrarea este exercitată în baza unui contract civil încheiat cu o întreprindere.
După cum se observă, în ambele cazuri administratorul, în calitate de proprietar al unităţii sau de specialist în management, în esenţă nu este salariat al unităţii respective, nu este parte a raportului individual de muncă, prin urmare, relaţia dintre societate şi administrator fiind analogică regulilor mandatului, care la rândul său sunt raporturi reglementate de prevederile Codului civil.
Ţinând cont de cele menţionate, în cazul eliberării din funcţie a administratorului SRL în temeiul art. 70 alin. (1) din Legea privind SRL, conform căruia administratorul poate fi eliberat oricând şi fără motiv, prevederile art. 264 Codul muncii (cu privire la preavizare) nu sunt aplicabile.
