CHIRNICNII Viorica

Data: 2018-07-06

Conform legii, fidejusiunea încetează odată cu expirarea termenului pentru care a fost prestată. În cazul în care termenul nu este determinat, fidejusiunea încetează dacă creditorul, în decursul unui an de la scadenţa obligaţiei garantate, nu a intentat nicio acţiune contra fidejusorului. Fidejusorul, adică persoana care se obligă să achite datoria în caz că debitorul nu o poate face, poate scăpa de obligațiile asumate prin rezilierea contractului. Articolul 1166 din Codul civil prevede că dacă fidejusiunea s-a constituit pentru garantarea obligaţiilor viitoare sau nedeterminate sau dacă nu s-a stabilit un termen pentru fidejusiune, fidejusorul are dreptul, după expirarea a 3 ani de la constituirea fidejusiunii, să rezilieze contractul, cu un preaviz de 3 luni faţă de creditor, de debitorul principal şi de ceilalţi fidejusori. Totodată, o fidejusiune stabilită pe termen poate fi reziliată după 5 ani cu respectarea unui termen de preaviz de 3 luni. După reziliere, fidejusiunea se mai menţine doar pentru obligaţiile deja născute, chiar dacă acestea sunt afectate de modalităţi. Altfel spus, fidejusorul poartă răspundere, în condiţiile contractului de fidejusiune, pentru datoriile acumulate de debitor până la data rezilierii.